Sfantul Televizor si Prea-Necurata Stire

– Pseudo – Editorial –

La sfarsitul saptamanii intamplator m-am oprit dintr-o obisnuinta in fata televizorului. Vrand sa vad ce se mai „intampla” in lume am schimbat pe la ora 16 pe un post care dadea stiri.

Asa incepe povestea.

La cateva ore distanta cand luna plina binecuvanta prin norii pufosi terestrul loc unde vinul de butuc curgea in cani am avut o discutie cu un amic. Diverse subiecte, variate pareri, o singura concluzie: Cererea si oferta intr-o democratie si o economie de piata garanteaza continutul de „calitate” al productiilor media.

Ma intorc la experienta din dupa-amiaza in cauza.
Ma uitam la stiri. Vedeam materiale promotionale pentru diverse targuri, expozitii, manifestari mai mult sau mai putin „cultural-artistice”. O fi bine? O fi!
Pe langa promovarea „in draci” a nimicului e oarecum de la sine inteles ca in calupul de „stiri” telespectatorul vedea si accidente cu morti, raniti, alcool consumat de soferi… chestiunile „obisnuite”.

Mi-aduc aminte de o replica din „Cel mai iubit dintre pamanteni” (filmul…) in care un personaj spunea:
„-Cum va uitati voi, ba la mine?
-Ca la Dumnezeu!”

Fara a da cu noroi in religii, culte, confesiuni, sau enoriasi mai mult sau mai putin fanatici, retoric ma-ntreb:
Nu o fi televizorul pe acelasi nivel de importanta sau atentie acordata cu insusi faptura divina (imaginara, ce-i drept) cu puteri supranaturale?

Intr-o societate imbatranita, saraca, trista, cu oameni care incearca sa-si care sisific traiul de pe-o zi pe alta oare nu cumva acest mediu virtual e mai mult decat un obiect acoperit de mileuri si bibelouri?

Pe principiul „va prezentam realitatea asa cum e ea” se baga pe gat sutelor de mii de consumatori (ca, da! asta sunt: consumatori – de continut) niste informatii, imagini, texte, sunete, si mult PR…

Cine este cel care zice: „Da, frate! Azi dam babele violate si mortii din accidentul de pe nu stiu ce drum judetean”? Redactorul sef? Directorul de programe?

Asta ma duce la o alta idee: daca Televizorul e Zeu, inseamna ca cel care decide continutul este un fel de entitate supra-supra naturala (da, la patrat!) care scrie istoria existentei divine de pe masuta de cafea.

„Naratorul” omnipotent, -scient, -prezent, -constient, -supracalificat care zice „da” sau „nu” e mai tare decat obiectul divinizat si ridicat in niste slavi de competenta supra, extra, mega, giga dimensionata.

Revenind la stire. Ce clor sau detergent trebuie folosit pentru a curata „jurnalul” de fecale informatio-distractive? Tot in puterea supra-zeului sta si acest proces?

Reiterez ideea ca nu am nici o intentie negativa (desi drumul spre iad ar fi pavat cu cele bune…) de a murdari sau a zgandari in vreun fel natura mistica a umanitatii (in speta a celei romanesti).

Cu toate acestea nu pot sa nu fac referire la cartea de capatai – Biblia.
Recunosc cu mana pe ce am eu mai scump (laptop, telefon, etc.) ca nu mi-am permis decat sa citesc cartea cu pricina, fara pretentii de a o si intelege.

Cu toate astea, inevitabil memoria (oricat ar fi ea de calitativa, deci capabila sa uite) ma ajuta destul de bine in a face paralela urmatoare.

Cineva, pana la urma nu prea conteaza cine a scris negru pe aproximativ alb un text. Despre ceva. Acel ceva este privit ca fiind CEVA.

Iata si paralela: Biblia „tembeliziunii” este scrisa de nenea/tanti care are dreptul de veto. Acel meta-zeu, acel autor al istoriei mediatice este scribul memoriilor colective pe care populatia (e exagerat sa spui „poporul”) unui areal geografic le are.

Asadar iata cum zeul obiectificat propovaduieste CUVANTUL unui cult al infotainment-ului catre niste prozeliti cu ochii bleojditi aproape simbiotic lipiti de ecran incercand pe cat de mult, des, intens posibil sa suga din marile intelepciuni lipsite de substanta transmise IN DIRECT sau in mod „senzational”.

Proximitatea spatiala, temporala, nivelul de popularitate, cantitatea de produse care pot fi plasate „intamplator” in fundal, sau pur si simplu numerele mari aduc pe principiul „stai sa vezi ce o sa vezi” tot felul de cacareze (nu, nu-i o specie de coacaze) pe „micul ecran”.

Pe langa lipsa de atentie acordata conceptului numit „interes public” si concentrarea data interesului publicului mai exista o problema la zeitatea asta cu telecomanda.

Daca pana adineauri spuneam de continutul de „kk”, teoria formelor fara fond se activeaza mai rau decat Captain Pickard pentru teleportare…

„Hotii s-au facut nevazuti”, „oamenii sunt stupefiati”, „bolidul de cateva sute de mii de euro”, plus aproximarea intodeauna in adaos (ca sa para mai multe…) fac din textele stirilor niste clopotei redundanti care suna, suna… mereu… la fel.

Hotii nu sunt magicieni. Oamenii chiar daca ar fi ei stupefiati mai mult ca sigur ca nu exista un stupefiatometru pe care sa il care reporterul in posetuta langa microfon. „Bolidul” nici macar nu e un cuvant pe care sa il cunoasca pe deplin o mica parte din populatie. Iar daca sunt 7 morti intr-un accident, tare ar fi bine sa nu se mai spuna ca a fost un accident cu „aproximativ 10 victime”.

Nu numai continutul e facut din material turcesc de pus in cozonaci ci si plamadirea sa este tot de cacao. E mai desteapta stirea daca ziceti „bolid”? Masina, automobil, vehicul sunt termeni la fel de pertinenti pentru a denumi entitatea turtita in pom.

Inca nu am terminat de enumerat gainatariile din cutia cu imagini miscatoare.

Cu ceva vreme in urma complet la intamplare am deschis teve-ul tot pe stiri. Am exagerat. Va cer scuze. Nu era decat un comentariu timp de 12 ore daca nu mai mult, despre nunta regala…

Mie (…adica spectatorul de rand, cetateanul Romaniei, lucratorul pentru o paine, amatorul si iubitorul de frumusete feminina in special, curiosul si nemultumitul), nu imi pasa catusi de putin de nunta regala.

O zi intreaga dedicata unui subiect care nici macar nu era subiect. Interesul publicului poate ca era satisfacut undeva la nivelul „faptului divers”. Dar cum zicea Mihai E: „e-o cale atat de lunga” de la fapt divers la stire de interes public incat imi vine sa ma duc la CNA si sa le propun sa implementeze urmatoarea idee:
Stirile care sunt categorizabile la „fapt divers” sa fie bagate intr-o emisiune special dedicata genului. Stirile care raman in picioare dupa trecerea printr-un filtru de stiricitate si are sens sa fie prezentate publicului pentru ca sunt de interes public sa ramana in calupurile de jurnal…

Gata! mi-am promis: de-acum apas butonul rosu de fiecare data cand simt ca ma ia valul… ca acum.

PS: Trecand pe langa un puradel care incerca sa vanda niste nimicuri pe-o masuta l-am auzit racnind:
„ORICE LA UN LEU!!!” … destul de ieftin, imi zic. Oare „nimic” cat costa?

Autor: Bogdan Vosloban

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s