Spionu’, Politicianu’ și Presaru’

Trăim într-o eră a informațiilor și a vitezei. O falie temporală care distruge orice necesitate de a fi umani crează premisele pentru alergarea după senzații tari, neașteptate fără a mișca decât un deget. Cel de pe telecomandă sau cel de pe mouse. Vrem să știm tot, să fim la curent cu orice fapt, orice declarație, orice mișcă. Nu mai respirăm corect daca nu vine vreun medic să ne spună cum se face. Nu mai mâncăm decât anumite lucruri pentru că restul dăunează grav sănătății sau sunt contraindicate dacă avem o anumită vârstă, ocupație, proveniență, statură…

Suntem interconectați și nu mai împărtășim, ci dam share. Ceva ne place și dăm click pe like. Vrem ceva și din trei, patru rotiri de degete pe tastatură, ne vine coletul la poartă. Ne zombificăm pe zi ce trece și nici măcar nu ne prea pasă. E călduț și confortabil în propria pătrățică și ne e tare teamă că odată ieșiți din cochilie antenuțele or să fie distruse de vântul năprasnic al socializării față-n față.

Tocmai de aceea bancul care se scrie pe seama noastră este cel cu Spionul, Politicianul și Presarul. Cei trei au în comun printre altele o importantă caracteristică: informația. Primul o urmărește, al doilea o produce iar ultimul o relatează.

Îmi imaginam cândva, pornind de la “cum ar fi dacă ar fi”, o situație în care am vedea într-adevăr realitatea și ce am face, cum am reacționa, dacă ne-am da seama de adevăr.

Îmi exprim dezamăgirea referitoare la știrile care nu sunt de interes public creând o utopie în care ar ajunge realitatea să curgă altfel.

Iată pe scurt și ideea: Un candidat la o funcție publică, în realitatea asta paralelă, ar trebui să își asume din start condiția ca oriunde ar fi și orice ar face să fie monitorizat 24/7. Camere de supraveghere Plug and View, microfoane, GPS, tot tacâmul. Toată informația asta să fie transmisă live pe un site sau blog al său. Acolo să fie puse și arhive zilnice, cele mai “tari” momente din săptămânile sau lunile anterioare… etc.

În felul acesta s-ar ușura enorm munca serviciilor de informații, n-ar mai candida personaje dubioase, presa n-ar mai scrie despre ei pt că nu ar fi pentru nimeni o noutate sau măcar o bârfă că Xsuleț și-a bătut consoarta… și poate că așa am râde și noi cu toții, la urmă,  ce-i drept, dar cel mai bine, cu siguranță.

Problema care se impune e că i-ai reduce omului (am exagerat așa-i, spunând “omului”? :P) libertățile sale civile și bineînțeles libertățile de a încălca principiile și normele legale. Totuși, chiar și retoric, cum ar fi dacă Spionul, Politicianul și Presarul ar fi aceeași entitate, conservată pe un blog?

Autor: Bogdan Voșloban

(articol creat și înscris în concursul Super Blog 2012)

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s