De la „te iubesc” la … „du-te fă-n mă-ta”…

Într-o seară:

Era o seara frumoasă de iarnă, anotimp care ne apropie din motive inexplicabile și ne face mai umani. Ninsese cu o zi în urmă si toate aleile erau acum acoperite de un strat grosuț de zăpadă care scârțâia la fiecare pas. Cei doi ieșiseră la plimbare. Își făcuseră socoteala că dacă pleacă pe la 9, la 11 când era ultimul troleu, s-ar fi întors acasă. Un vin fiert, un bar, lumină calmă, muzică lină, instalații peste tot…

-Te iubesc, știi nu?

-Și eu te iubesc. Îi răspunse ea șăgalnic privindu-l pe sub sprâncene, gata acolo și atunci să-i devoreze buzele într-un sărut nirvanic.

– Știi, mă gândeam la o chestie. Zise el, așteptând din partea ei reacția aceea, pe care toți bărbații o au atunci când știu că urmează să stârnească interesul.

-La ce? Întrebă ea sec.

– Mă gândeam, când ajungem la non-stop-ul de lângă casă să ne luam niște ouă Kinder.

– Ce-ți veni? Întrebă ea, circumspectă.

– Nimic. Pur și simplu n-am mai mâncat de mult ciocolată și… mă gândeam să avem o amintire haioasă din seara asta, jucăria din interior. Zise el, încercând să-și controleze emoțiile și intonația vocii.

-Bine, ne luăm Kinder.

…Peste câteva ore:

– Pe bune, mă? Altă idee mai de rahat nu puteai să ai și tu? Se rățoi ea privind cu superioritate.

– Știi, mereu mi-ai zis că îți place ciocolata și am zis să încerc să-ți fac o surpriză. Până la urmă sunt eu de vină cu ceva la faza asta?

– Știi ceva? zise din nou ea pe același ton arțăgos Puteai dracului să faci și tu cum face toată lumea! Te-a mâncat pe tine undeva să fii original!

– Te rog frumos să termini. N-a mers, asta e! zise el resemnat.

– Cum adică asta e, bă boule? Tu-ți dai, de fapt seama, ce ai făcut?

– Hai, te rog… nu mă jigni. Am încercat să fac un gest draguț. Nu a ieșit. Acum gestul meu e… la propriu pe apa Sâmbetei. Bine… a Mării negre dar… tot aia e.

– Măcar, zi-mi cât a fost.

– Nu vrei să știi. Destul.

– Zi mă, acum dacă tot… na! Zi-mi!

– 3.

– Ce 3?

– Sute.

– De lei?

– Da.

– Bă da idiot mai ești.

– Știi ceva, ia mai du-te fă-n măta și lasă-mă dracu’ în pace!M-am săturat. Clar!!! Zbieră el, ieșind și trântind ușa în urmă…

Ce se întâmplase de fapt:

Oul cu surprinze
Surpriza din ou

Cu aproximativ 2 luni în urmă el cumpărase pentru ea un colier. Ziua în care ieșiseră la vin fiert, era aniversarea de 3 ani a relației lor. Așa cum spuneam și mai sus, tot evenimentul fusese pregătit în detaliu în așa fel încât să pară o ieșire simplă în oraș.

Detaliul cu oul Kinder este foarte important. În aceste două luni el a încercat să pună țara la cale, cum se spune, astfel încât, ea să găsească în oul ei colierul de la el. A stat de vorbă cu patronul de la non-stop, a aflat programul vânzătoarelor, a cumpărat mai multe ouă pe care a încercat să le dezlipească, și să le relipească ambalajul încât să nu se observe,  a mers la o cofetărie și a comandat să-i facă un ou identic cu cel Kinder în care să bage el colierul. Toate astea ca să pună colierul în ou și ea să desfacă oul și să fie surprinsă plăcut de cadoul său.

Așadar, strategie, planificare, alergătură, imaginație, și bineînțeles multă pasiune. Să nu mai spunem de povestea și simbolul pe care trebuia să îl aibă cadoul, sau cât de mult s-a chinuit cu reambalatul …

Ce n-a mers:

După ce și-au cumpărat ouăle s-au plimbat puțin pe faleză. Stabilopozii erau acoperiți de gheața valurilor, apa –  plină de sloiuri iar pescărușii parcă dispăruseră definitiv. La un moment dat, ca din senin, ea scoase mâna din buzunarul de la haină și cu o mișcare bruscă…

– N-am chef să mai țin prostia asta în buzunar. Spuse ea în timp ce aruncă capsula de plastic înspre largul înghețat al mării.

El privea ca trăsnit toată mișcarea asta de câteva secunde neavând timp să reacționeze din cauză că își proteja bricheta încercând să-și aprindă o țigară. Nu-i venea să creadă ce se întâmplase. Parcă tot creierul său era într-un perpetuu scurtcircuit. În mintea lui toată pregătirea pentru a-i dărui ei cadoul rulă pe fast-foreward și spuse doar atât:

– Tâmpito…

Autor: Bogdan Voșloban

(Poveste inspirată din fapte reale. Redată în scris și înscrisă în concursul SuperBlog 2012)

Anunțuri

21 de comentarii

  1. Da…e ciudat cum evoluează lucrurile în relațiile care se formează între două persoane. Când se termină te gândești unde s-a dus comunicarea aia minunată și cine este acest străin care îți spune toate aceste lucruri groaznice, și de ce și tu apelezi la cuvinte, comparații atât de urâte…Aa și de ce lucrurile se strică atunci când legătura nu evoluează așa cum se așteaptă toată lumea, urmând niște pași care te transformă în robot. Sensibil articol. Felicitări!

    Apreciază

      • Probabil. Voi reveni pe e-mailul tau, dupa ce voi citi mai multe articole de-ale tale. Cel cu oul Kinder a fost foarte bun. Imi poti recomanda altceva?
        Exista vreo metoda de a citi pe o coloana mai lata, in care sa incapa mai mult de 3-4 cuvinte?

        Apreciază

      • Sincer sa fiu ultima intrebare ma pune in dificultate. Nu inteleg care este problema pe care o intampini cu acea coloana in care nu incap mai mult de 3-4 cuvinte. daca folosesti Chrome ca si browser un simplu CTRL+ ar rezolva, cred problema. Daca este vorba despre altceva, te rog sa imi trimiti mai pe larg „simptomele” pe ned32news@gmail.com si voi lua masurile necesare.

        Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s