Exces de optimism: Bucuria de a traversa iadul

Pișu în zăpadă sub formă de concurs în loc de strategie de dezvoltare pe termen lung. Așa se vede vârful iceberg-ului șoferilor măgăoaiei marca “Țara Noastră”care se înghiontesc ca niște ciutani la mașinuțe care să învârtă de volănel, care să apese pe pedăluțe. De ce? O tonă de impotenți profesional. O căruță de incompetenți comunicatori de clișee și vorbe mari, pe care nu le-nțeleg ar trebui să reprezinte interesul național…

Ascultam recent o emisiune pe RRA – “Tribuna Partidelor Parlamentare”  – unde candidații își prezentau “mesajul” pentru susținătorii motivați de ulei, orez, zahăr, pui, tanga, găleți, pixuri, șepci și tricouri sau băute la cârciuma din sat, petreceri câmpenești, și alte “incentives”. Cu găuri în buget de zeci sau poate sute de miliarde de euro, noi, popo(r)ul, încă ne permitem să nu ascultăm un îndemn simplu: “deșteaptă-te, române”…

Nu arunc cu noroi, nu mânânc turcești materiale. Doar mă doare când văd, aud, simt și înțeleg realitatea prin deformatele-mi simțuri și augmentatele păreri. Exagerez? Sper. Pentru binele nostru viitor, chiar sper să exagerez.

Ce-am făcut ca să ajungem aici? Sacrificii, bineînțeles. Ha, ha, ha! –râd sec când aud de “sacrificii”. Ce e sacrificiul ăsta care ne doare pe toți și pare că nu prea interesează pe nimeni? Faptul că am trecut de la o formă de ciordeală la alta? Faptul că fiecare trage spuza pe turta lui făcând Vodoo pe capra vecinului? (și nu mă refer la nevasta lui care geme-n miez de noapte). Șmecheria? Băieții “deștepți”? Fraudele? Șpăgile? Nepotismele? Anchetele interminabile? Chiar mi-ar plăcea să știu care din toate subiectele astea prezentate în mod senzațional, în direct prin satelit, cablu sau în reluare de televiziunile de așa-zise, știri, sunt suferințele și sacrificiile unui hibernant popor.

Dormi române! Dormi, că așa ți-au așternut alții. Tu n-ai știut să înțelegi libertatea de o vroiai prin ’89 și nici faptul că puteai să îți faci propriul pat de la zero. Cu ciocan, daltă, fierăstrău, ac, ață, pene de gâscă, trebuia să îți faci patul ca să dormi. Ți l-au făcut alții. Și-acum procustian ba te-ntinzi, ba te chircești ca să te ajustezi și tu în funcție de mini-criza-ți personală.

Te doare că ți-au tăiat din salariu, pensie, beneficii. Te doare că te ustură-n buzunar când te duci la non-stop să-ți iei parizer făcut din piei și pâine de-aia ieftină cu textură de prezervativ remolfăit. Te doare când copiii tăi chiulesc de la o școală care le bagă inutilități în cap și dup-aia pică “examenul de maturitate”. Te doare când ieșit la pensie nu-ți permiți să-ți cumperi pilulele care să-ți prelungească agonica existență. Te doare când vezi distruse aproape sistematic stațiunile care odinioară erau perle… ba ale litoralului, ba ale munților falnici care “aur poartă”… Te doare când îți repari mașina bisăptămânal că dai cu ea în gropi. Te doare când vezi toată durerea asta din jur și totuși… te doare-n cot. Stai, taci și dormi!

Nu te-ntreb cât ai de gând să mai faci somnul ăsta. Nu e unul de frumusețe. E unul de hidoșenie. E unul în care estetica urâtului ar putea să nască o rasă Argheziană care să populeze galaxii, nu țări. Știi ceva? Mă bucur. Mă bucur că trăiești și că eu, alături de tine supraviețuiesc în iadul ăsta. Și-ți zic și de ce: suferința asta va crea valori. Vor fi câțiva, așa cum ne-a arătat și istoria, care vor lua atitudine. Acei puțini care vor muri electrocutați pentru că au înotat împotriva curentului. Acei Nimeni ignorați de oricine, dar care peste sute de ani apar pe bancnote, în muzee, pe socluri de marmură prin parcuri ca fiind vectori ai valorilor naționale.

Mă bucur cinic că suferim noi masochiștii ăștia mulți, adormiți, plini de dureri și nevoi, pentru că diamantele care vor străluci din aceste tectonice presiuni umane vor lumina mult timp și puternic ca și exemple pentru zeci de generații viitoare.

Ce va mai conta? În nici un caz alergătura după nimicurile prezentului de azi.( Sper!) Nu vom mai fii ignoranți pentru că nu ne vom mai permite. Nu vom mai alerga din magazin în magazin (că e real sau magazin online, nu contează)  să ne luăm flecuștețe pe care să le aruncăm ulterior la gunoi. Vom fi sustenabili. Vom fi performanți. Vom fi înțelegători și toleranți. Nu vom mai isca războaie din motive puerile precum perspectivele confesionale. Ne vom bucura de fiecare clipă de viață și vom fi recunoscători pentru acest uriaș cadou pe care destinul ni l-a oferit – a fi viu. Nu va mai fi nevoie de șpăgi pentru că fiecare vom fi niște creaturi umane nu umanoide. Integri, demni, frumoși. Nu va mai avea nici o importanță tehnologia. Cu toții vom fi fost accesat de mult aceleași aplicații, echipamente, unelte. Și asta nu din snobismul iPhonului 15 ci din cauză că n-o să ne mai pese. Procesoare de “țâșpe” miliarde de terahertzi vor fi instalate în jucăriile pentru copii de la 3 la 5 ani. Toți vom fi interconectați, legați, “șeruiți” și disponibili indiferent unde ne-am afla, în orice colț al universului la doar un gând distanță.

Amarele noastre memorii cu prezentul de-acum vor fi un exemplu de “așa nu”. Așa că mă bucur sadic că suferim. Pentru că bucuria mea e motivată de speranța că din gunoi va răsări ghiocelul primăverii umanității. Phoenixian ne vom șterge genunchii de cenușă și vom zbura bucurându-ne de prezentul viitorului către un albastru limpede și nemărginit nici măcar de imaginație …

Autor: Bogdan Voșloban

(Articol creat și înscris în concursul SuperBlog 2012)

Din nefericire link-urile sunt ale unui magazin IT care a sponsorizat proba așa că îmi fac “mea culpa”.

Cer scuze în avans cititorilor dezamăgiți care au dat click pe acele link-uri

Anunțuri

13 comentarii

  1. Genial incipit- imaginea perfecta. Daca imi permiti drag coleg, amic, prieten de „pahar”( de idei, mici proiecte) sa iti analizez articolul acum cat esti in viata… Daca desenez un cerc pe articolul tau cu punct de plecare din „Pișu în zăpadă sub formă…[…] de „rasă Argheziană care să populeze galaxii” si inchid cu „din gunoi va răsări ghiocelul primăverii umanității”. Acum pot sa ma gandesc ca eu o rasa Argeziana imi pot satisface nevoile fiziologice si astfel ghiocelul o sa apara- din pacate cu o floare nu se face primavara- SA-I DAM BATAIE!!!

    Apreciază

    • Specialistii britanici (al caror nume si functie n-o pronunta site-urile de stiri de frica credibilitatii articolelor) au ajuns probabil pana acum (daca n-or ajunge curand) la concluzia ca nu e doar o floare disponibila in procesul de „imprimavarare”. PS: stii ce-i ironic? la un moment dat ajunsesem la o concluzie, si ulterior, la numai cateva luni, niste specialisti, (de data asta americani, ce-i drept), dupa niste studii ajunsesera la aceeasi concluzie 😀 Cum ar fi daca ar face un studiu care sa releve cate diamante vor rasari dupa criza din Romania? 😀

      Apreciază

      • Am speranta ca nu e singurul articol pe care il citesti de pe Ned32News si care sa fie inscris in SuperBlog. Se vede cu ochiul liber ca asta este stilul pe care am incercat sa mi-l asum. Sa scriu despre tematica, nescriind in mod explicit despre tematica. Prefer articolele de opinie. Textul trebuie sa imi puna-n litere sufletul. iar tematica… e doar un pretext pt a scrie. Daca juriul concursului va fi profund va intelege si subtextul. daca nu, va intelege ce va putea 😀 😛

        Apreciază

      • Nu-i bai! Am creat categorie special destinata concursului asa ca daca te roade o mini-curiozitate sa vezi ce-am facut la alte probe o sa iti fie usor sa accesezi articolele. Din nefericire, nu am specificat care pentru care etapa e, dar banuiesc ca te vei prinde tu in functie de link-uri sau context 😀

        Apreciază

  2. Bine scris, chiar daca nu sint intru totul de acord cu unele concluzii.
    Durerile si nevoile mi se par incomparabil mai neinsemnate fata de ce era in trecut; sa zicem, acum 70, 100, 1000 de ani: razboaie, molimi, structuri sociale mult mai nedrepte. Multi zic ca umanitatea trece printr-o criza profunda… inseamna ca sintem abia la inceput.
    Daca ma uit la cazul Romaniei, nu m-as baza nici pe „diamantele” care vor straluci dupa terminarea etapei dificile. Nu vad ce „diamante” au aparut dupa anii de comunism astfel incit stralucirea lor sa duca la o schimbare adevarata a societatii romanesti.
    De ce m-as bucura pentru un viitor luminos la care eu nu voi mai participa?

    Apreciază

    • @Aura, ascultam in seara asta la radio romania (nu mai stiu care dintre posturi) o emisiune in care erau doi istorici. La un moment dat unul dintre ei a spus ca in prezent Romania trece prin cea mai grava criza de la al doilea razboi mondial incoace. O parafrazez pe Angela Merkel care recent intr-o declaratie zicea ca mai dureaza cel putin un an, poate doi pana cand vom iesi din al doilea „v” al „w” ului crizei economice europene. O fi cea mai grava? Or veni altele si mai si? Om vedea.
      Diamantele nu le vedem cu totii. Unii suntem mai pragmatici si ne plac inelele sau pandantivele si de-abia acolo observam ca exista si un diamant incrustat. Altii sesizam potentialul unei pietre neslefuite si vedem cat de puternic ar putea ea straluci cu ceva munca de „lustruire”… E pana la urma o chestiune de variabile, context si bineinteles interpretare.
      Iar motivul pentru care te-ai bucura pentru un viitor luminos este acela ca tu, eu, noi si altii care poate ca nici macar nu-si dau seama de lucrul asta, suntem cei care punem osul la treaba pentru a construi acel viitor. Suntem autorii istoriei prezentului umanitatii de peste cateva zeci de ani. Noi construim realitatea pe care o vor trai (si pentru unii deja se intampla asta) copiii nostri. Poate nu te bucura ca tie ti-e rau sau greu acum. E de inteles. Si eu am un egoism asemanator. (chiar daca e mult spus egoism). Ce ma bucura pe mine este insa libertatea pe care mi-o ofera viata de a lasa in urma ceva diferit. Ceva mai bun. Imi place sa cred despre mine ca prin produsele muncii mele ma pot considera chiar si la nivel micro-micro-scopic un agent al schimbarii pozitive. 🙂

      Apreciază

      • Parca Merkel zicea de 5 ani sau mai mult. 🙂
        Eu nu zic ca nu sint deloc diamante in România, dar nu sint acolo unde trebuie, adica in locurile unde se iau deciziile majore. Cele mai multe emigreaza sau nu razbesc din cauza scarii valorilor inversata folosita in orice proces de selectie din România.
        Ultimul paragraf, cel referitor la viitor, o sa-l ignor. Am mai citit ceva in genul asta pe site-urile motivationale. Nu pot intelege atita optimism, dar nu e rau ca mai sint si astfel de români. :))

        Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s