Robin Hood, asasinul blestemat

Cu toții am auzit povești despre Robin Hood. Ba că ar fi un arcaș priceput, ba că ar fi furat de la bogați și ar fi dat prada obținută săracilor, ba că ar fi trăit prin Marea Britanie. Cu toate filmele, legendele, poveștile și informațiile contradictorii puse cap la cap, niște istorici se pare că au reușit să refacă un text care pare a fi original și care se pare că ar sta la baza întregului mister hollywoodian care stă la baza diferitelor versiuni ale poveștii.

Legătura dintre Robin Hood și Cavalerii Templieri este una puțin probabilă având în vedere că acțiunile au loc în secole diferite dar de fapt există o legătură. Mai exact, este vorba despre o armă. Nu. Nu este arcul haiducului care bântuia prin păduri. Este vorba de o sabie. Această sabie are o poveste cel puțin la fel de incredibilă ca acelei a celebrei Excalibur dar, din lipsă de atenție din partea regizorilor de film sau a autorilor de cărți a rămas îngropată în paginile istoriei.

Undeva prin timpurile lui Iisus, mai exact în momentul în care soldatul îl împungea cu sulița pentru a verifica dacă acesta murise, legenda spune că una dintre femeile care plângeau la baza crucii pe care era răstignit el ar fi fost de fapt o proaspăt convertită la creștinism.

În mod comun termenul “păgân” prinde o conotație negativă. De fapt în accepțiune ad literam se referă la credințele și confesiunile religioase preexistente creștinismului. Acea femeie proaspăt devenită creștin nu cu mult timp înainte de botezarea sa în această religie, se pare, conform legendei că studiase niște practici mistice ale elementelor naturii. De asemenea devenise un fel de preoteasă sau “șamaniță” în cultul pe care mersese ea anterior botezului său și renunțării la practicile păgâne.

Expresia “old habbits die hard” (obiceiurile vechi mor greu – pentru cei fără rongleză în limbaj) nu este una tocmai departe de adevăr. Răbdare, că mă întorc și la Robin Hood, ok? Bun. Femeia asta despre care vă spuneam, se pare că l-ar fi blestemat pe soldatul care l-a împuns pe Iisus cu sulița. Nimic grav, până aici. Nu? Legenda însă merge și mai departe și spune că acel soldat ar fi murit la scurt timp în somn. În momentul când au vrut rudele să-l îngroape, o lumină puternică, de culoare verde, se pare că ar fi strălucit din groapă iar după ce și-au revenit din orbirea temporară produsă, corpul soldatului dispăruse. Tot ce mai rămăsese în groapă erau sabia acestuia, și sulița.

De asemenea tot conform legendelor care au tot circulat de-a lungul timpului se spune că sulița ar fi fost ruptă în 3 bucăți (mă refer la partea metalică nu la coada de lemn) și una din acele bucăți ar fi ajuns la Vatican, o alta ar fi ajuns după mulți ani în America și ar fi fost interceptată de serviciile secrete și ascunsă la Area 51 iar o alta ar fi ajuns pe piața neagră și a tot fost vândută de la un stat la altul, în prezent necunoscându-i-se locația. Dar asta-i altă poveste și nu vreau să insist pe ea.

Problema pe care nu și-a pus-o nimeni mult timp, e ce s-a întâmplat cu sabia? Ei bine, tot legenda spune că ar fi ajuns în posesia unui negustor ambulant de arme și armuri care ar fi vândut-o la un moment dat unui tânăr ucenic de fierărie. Acesta pare-se că ar fi cumpărat-o pentru că era făcută dintr-un material foarte bun și ar fi vrut să o înfrumusețeze, adăgându-i niște modele în relief pentru ca mai apoi să o vândă la rândul lui.

Zis și făcut. Când a vrut însă să o bage în cuptorul de fierărie, ca să încingă metalul pentru a-i adăuga modelele dorite, o lumină verde asemănătoare celei de la îngropăciunea soldatului s-ar fi văzut printre flăcări, spune legenda.

Între timp i se pierde urma sabiei. La multă vreme după asta, însă, undeva prin Egipt, apare din nou. Mediterana era deja în plină înflorire din perspectiva negoțului fiind o zonă navigabilă foarte frecventată de diverși neguțători. Unii mai dubioși, alții mai de încredere…

Printre aceștia, după un pelerinaj la locurile sfinte era și un călugăr. Robin. Nu, nu era Robin Hood. Doar Robin. Acest pelerin care se întorcea de la locurile sfinte, la un moment dat s-a oprit să-și odihnească oasele la un han. Peste noapte hanul a fost atacat de tâlhari și fiecare era pe cont propriu. Undeva, pe un perete, nu foarte sus, erau două săbii expuse pentru ochii privitorului. Foarte frumos încrustate și aranjate în X. Cum era o situație de viață și de moarte, călugărul, nemaiavând timp și pe unde să fugă sau să se ascundă a pus mâna pe una dintre cele două săbii și în momentul când unul dintre tâlhari l-a atacat, acesta a ripostat. Norocul sau ghinionul călugărului face ca tâlharul să nu fi fost tocmai un luptător foarte bun. Așa că sabia din perete în lovitura dată a trecut peste pieptul tâlharului și l-a culcat la pământ dintr-o singură lovitură. În tăișul sabiei, însă, crucea pe care o purta tâlharul a fost tăiată și ea. În acel moment lumina aceea verde a apărut din nou.

"Sabia lui Robin"
„Sabia lui Robin”

Robin, călugărul, a crezut că-i un semn de la divinitate și a picat în genunchi rugându-se. Legenda spune că i s-ar fi arătat într-o viziune nu Dumnezeu ci un spirit. Un fel de Djinn. Un demon antic care se pare că era legat de acea sabie prin blestemul femeii de la picioarele lui Iisus de pe cruce.

În arătare djinn-ul i-a spus lui Robin că el nu mai are cum să-l slujească pe Dumnezeu pentru crima comisă. I-a explicat că singurul lucru bun pe care acesta ar putea să îl mai facă ar fi să renunțe la haina bisericească și să devină un justițiar cu, un fel de principii morale, dacă pot să le spun așa.

Robin a făcut ce i s-a spus, parcă într-un fel de transă cauzată de magnetismul și puterea mistică pe care djinn-ul prin lumina cea verde în care i se arătase l-a atras. A renunțat la biserică. S-a făcut pustnic. Vâna, mânca fructe din pădure, fura de prin ogoarele oamenilor cartofi, porumb, dar doar cât să supraviețuiască.

O ultimă parte a legendei spune că de fiecare dată când Robin (devenit Hood doar prin simplul fapt că hood în engleză înseamnă glugă iar straiele pe-acea vreme aveau și așa ceva) omora pe cineva apărea acea lumină verde care se pare că ar fi luat sufletul celui ucis. De aici si explicația cu hainele verzi ale lui Robin.

De obicei victimele lui Robin,( care alături de alți luptători proscriși, abandonați s-au uitați de armatele pentru care luptaseră se antrena în păduri), nu erau bogații. Hoții, tâlharii, și bineînțeles alte personaje negative ale timpurilor de-atunci.

Legătura cu ordinul Templierilor este aceea că după modelul sabiei lui Robin s-ar fi făcut și săbiile cu care aceștia ar fi mers în cruciade în semn de omagiu adus unui om care ar fi trebuit să renunțe la credința.

„Ceea ce pentru unii ar putea să însemne un cadou, pentru alții nu este decât o durere, un sacrificiu, un blestem.” se pare că ar fi stat gravat pe lama sabiei lui Robin.

Autor: Bogdan Voșloban

(Poveste creată și înscrisă în concursul SuperBlog 2012)

– „Robin Hood, asasinul blestemat” nu se va confunda cu fapte reale.

Această scurtă narațiune este fictivă. –

Anunțuri

8 comentarii

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s