Good night, my Someone

Când suntem mici ne dorim să ajungem locomotivă sau pompier, asistentă, învățătoare, polițist sau șofer. Creștem și vrem iubire adolescentină. Patos și emoție dusă dincolo de pânzele băgate la clor. Pe urmă se termină distracția și-ncepe viața cu care ne luptăm. Iarăși, vrem lucruri, oameni, stări și statuturi. Facem din nimic ceva și punem țara la cale pentru a avea contexte favorabile. Pentru ce? Fiecare își găsește sau nu, își caută sau nu propriile răspunsuri și își screme mintea să formuleze întrebări.

Știu că titlul e-n engleză. „Noapte bună, Cineva-ul meu” cum s-ar traduce fără ajutorul amicilor de la Oradea, e un pas. Am încercat de mai multe ori să fac pasul acesta și-n mai multe direcții. Despre ce anume e vorba, explic puțin pai jos. Deocamdată vreau să ilustrez puțin cum arată dansul acesta bătut pe loc. Undeva în mijlocul unui spațiu interdimensional e un pietroi – prezentul. Din când în când, uneori la întâmplare, alteori organizat sau după o redundanță premeditată, alte pietroaie vin spre mine. Ajung la nivelul tălpilor mele și eu pot să calc. Să fac pasul. După o perioadă în care pot să renunț și să revin la poziția din care am plecat, pietroiul venit, pleacă. Cu sau fără mine pe el.

Vorbesc aici despre oportunități. Da despre acele pietroaie care apar și pe care putem să pășim. “Nu știu alții cum sunt, dar eu” (ca să parafrazez un scriitor arboricol în nume), când mă gândesc la oportunități, mă gândesc și la aceea pe care mi-aș dori-o foarte tare. Acel bolovan care, odată ce m-am cățărat pe el, n-ar mai fi părăsit de picioarele mele mult timp.

Am căutat, am greșit, am așteptat, am renunțat, am cotit-o și am lăsat-o în coadă de pește. Gata. Someone acela sunt eu. Acel eu dintr-un viitor plauzibil, probabil într-o mică măsură, dar care încă nu s-a materializat. Îmi iau rămas bun de la “minele” acela și îmi spun bine te-am găsit “minelui” de-aici. Cineva-ule dorit te las acolo deoparte și mă descurc cu Cineva-ul prezent. Voi construi pe acesta ca să ajung la tine acela care nu apari.

Iepurașul pare că nu sare din tufe. Probabil are ouăle prea grele și-l trage gravitația de coșuleț. Atunci ce faci? Punct și de la capăt că doar e un nou an, nu? Sunt tare curios Cine va fi eul din prezentul zilei de 6 ianuarie 2014. Da, am zis bine paișpe! Știu că suntem în treișpe dar până atunci vreau … să-i urez lui Cineva din viitor un “noapte bună” pentru a-i da deșteptarea peste-un an și a-l întreba :

– Good morning, my Someone! Am I everything you hoped I would become?

Autor: Bogdan Voșloban 

Anunțuri

4 comentarii

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s