(A)normalități (im)personale | you’re it!

Urăsc termenul “leapșa” și poate datorită faptului că nu prea am priceput pe vremea când jucam chestia asta pe bune care-i faza cu “tu ești…” Am primit propunerea de la Domnul Javra și pentru că îi apreciez stilul, am zis să-i onorez propunerea de a face enumerarea ideilor ad-hoc puse-n joc pentru un subiect ca ano®malitatea.

You’re it

Nu prea am avut chef să caut răspunsurile identitare nici la vremea când unii se descoperă și nici mai târziu așa că am tendința de a privi fiecare experiență cu o naivitate pubertară plină ochi de speranță. Tot ce zboară ar putea să se mănânce dacă e pregătit cum trebuie și pus în farfuria cui trebuie. E o chestiune de sincronizare.

Despre je, numai de bine. Mi-s cum m-am construit de vreo douăzeci și mâine 6 de ani și dacă ar fi să schimb ceva la mine ar fi probabil dozele cofeinonicotinice.

În oglindă nu mă uit decât metaforic pentru că fizic mă plac. Poate doar eu, sau poate și alții, nu știu. Aș prefera totuși certitudinea ca vorba să fie despre un gen frumos nu unul tare atunci când îmi primesc aplauzele.

E o vorbă: “Nici prea-prea, nici foarte-foarte”… De ce? Ce-au extremitățile? De unde atât balanțism în idealul urmăribil? Uite că aici dezvălui cu lupa intratul meu prin bălă-Ree: Fie că am fost juos di tăt, fie că am fost pe cerul Nr. 9 călare, arareori mi-a plăcut (și-acum sunt sincer cu mine, da? Oricum rămâne între noi, nu?) să mă pun într-un echilibru. Oaia verde, sau ăla cu creierul care se scurgea pe exteriorul cutiei în afara căreia cică s-ar gândi mai bine, mereu mi s-au potrivit ca un tricou croit special pentru mine. Chiar și atunci când o dau în bară parcă se-ntamplă într-un fel cumva… deosebit. Coo-coo? Poate.

Nu mă deranjează minoritățile de nici un fel pentru că mă privesc pe mine ca pe o minoritate. Mă imaginez în China sau în Africa și e destul. Dacă aș găsi încă doi ca mine aș face partid și-aș strânge voturi pentru a ne apăra interesele înfigând stegulețe în orice. NOT. Oricum, partea cu “nu mă deranjează” e pe bune.
Mă deranjează fanaticii imbecili. Îmi plac fanaticii inteligenți. Oamenii care pun pasiune sunt un fel de maimuță din care prefer să cred că am evoluat și eu.

Enumăr câteva bizarerii private după care mă pun la hodinit pân’ la o următoare postare:

– nu îmi place fotbalul și dacă ar fi să exagerez, nu prea mă dau în vânt după sporturi în general. În afară de sex, datu’ cu bicicleta e singura activitate pe care o văd cu ochi buni.

– nu îmi plac mașinile și mă pricep la mecanică cam cât mă pricep la chirurgie pe creier: știu că există niște chestii pe-acolo care fac niște chestii… sună fair?

– nu pot să beau mult. Rar beau și uneori exagerările sunt datorate depresiilor.

– nu sunt ciorbist. Nu-mi plac ciorbele, nici măcar alea făcute ca la mama sau bunica acasă.

– ciudat, dar adevărat: nu-mi plac sânii mari. Pentru că atârnă.

– țuica nu pot să o beau. Crudă sau fiartă, după două sorbituri mă gândesc la rațele nesătule. (Și, da: am încercat mai multe sortimente din mai multe locuri, însă cu același rezultat).

Atât. Ar mai fi unele lucruri de spus dar mai e vreme. Lepșuiesc mai departe, într-o enumerație făcută într-o aleatoare ordine, dacă or binevoi să-mi accepte propunerea, pe următorii: Emil Călinescu, Cristi Moise, Silviu Stănciulescu și Ionuț Staicu.

Autor: Bogdan Voșloban

Anunțuri

9 comentarii

    • Mr. Javra, indiferent de perspectivele mele si ale dumitale, vor exista mereu atat cu cat si fara ghilimele normali de toate soiurile. Aparentele inseala, nu? Si pan’ la urma, ce-i normal? Asta cred ca ar fi mai degraba o intrebare la care s-ar gasi guri sa se bata sa dezbata…

      Apreciază

  1. I was a bit &qp&f;uhmutghoquot; when I saw the movie was going to be PG-13. There's some stuff in the book that, if kept in the movie, would demand a more strict rating. Luckily, the reviews are nothing but positive, apparently they caught the essence of the book. Can't wait to see it!

    Apreciază

  2. What up Nate!The ideas in the 4 Hour WorkWeek are deinfitely ones that have changed my life. The paradigm that working less yet having more time is just something I wish I had known earlier in life. Insightful analysis of the cover! I never looked it at it that way.

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s