Subiectul zilei e noaptea minții

Atenție! Acest articol conține expresii pe care unii le-ar putea considera vulgare. Copiii și persoanele sensibile nu ar trebui să citească mai departe.

Subiectul zilei e noaptea minții
Subiectul zilei e noaptea minții

Mult rahat! Mult mai mult decât ar umple un cozonac. Vine cu basculanta înspre noi și ne umple capetele și-așa pline cu propriul rahat. E atâta dulceață în parfumul ăsta bălegos încât greața e pusă pe locul doi iar fuga ia premiul cu coroniță. Ambiguă introducere, nu?

Subiecte de rahat

Am plecat de la o observație făcută de Spanac, un blogger. Se întreba și el ce-i mai important: Steaua sau gazele de șist. Așa că, preluând modelul, mă întreb și eu: ce e mai important? Informația utilă publicului sau rahatul? Pentru că, la o mini-analiză cantitativă se observă basculantele și nu informațiile care chiar ar fi de ajutor celui care se uită la tv sau citește prin diverse locuri “știrile”.  Cu siguranță șirurile de camioane se aliniază la porțile făcătorilor de texte.

Iată câteva dintre subiectele care îmi apar mie în rss-reader având 14 surse care se consideră serioase:
– Harley-Davidson primeşte binecuvântarea Papei. Mii de motorciclişti veniţi la Vatican!

– Adolescent de 16 ani, arestat după ce a ucis în bătaie un copil de 13 ani

– Şi-a părăsit iubita româncă şi acum este singur

– Obiecte care pot creşte nivelul energiei pozitive din casă

– VIDEO A fost ales juriul show-ului „Vedete la apă“

– „Nu am mai văzut niciodată aşa ceva!”. Ce au găsit poliţiştii în locuinţa unei femei după o şedinţă de exorcizare.

Astea cică sunt știri. De interes public. Superficial, o să adaug: eu fac parte din public și a dracu’ să fie ea de treabă, dacă mă interesează vreunul dintre subiectele enumerate mai sus.

Revizuirea Constituției 

Dezbateri televizate cu moderatoare crizate de parcă n-ar mai fi făcut amor din adolescență, titluri pompoase scrise cu litere mari pe burtiere cu fond galben, lătrăi care măcăne atotștiutori și deontologic pe la diverse posturi, kilometri de text care se pierde prin arhive, mult blabla și totuși… pare că publicul nu dă doi bani pe subiectul ăsta.

E ceva ce ne privește și ar trebui să ne intereseze. E un moment, scuzați-mi exagerarea, istoric. Dacă se bulește o singură virgulă în frază, o să fim martorii unui tsunami de fecale administrative și, totuși, nu ne batem capul de frica unui cucui.

Unii au interese mai mult sau mai puțin personale sau profesionale ca anumite amendamente și propuneri să “intre” în noua lege.
Unii au păreri de-a dreptul imbecile, motivate probabil, de nostalgii și intense emoții personale. Unii vor rege, unii vor familie din “mami, tati și copil”.
Să copiem de la alții care au nimerit textul cum trebuie și doar să-l adaptăm, ar zice alții. Specialiștii lucrează la modificările legii fundamentale, sărmanii, probabil, la foc continuu.
O să “predau legătura” unui articol din Adevărul care este despre acest subiect, și care, mi-a atras atenția: Ce cred românii despre revizuirea Constituţiei. Bătrânii – captivi în comunism, tinerii – rupţi de politică: „Votez şi eu ce votează tata”.

Exceptând formularea neinspirată “cetăţeanul de rând” din textul complet, merită aruncat un ochi pe ce spun colegii jurnaliști. Iată un fragment din articol:
“Doar bătrânii şi câţiva protestatari întârziaţi în Piaţa Universităţii se mai animă la astfel de discuţii. Pe tineri îi umflă râsul când aud de Constituţie şi regionalizare. Majoritatea celor de vârstă mijlocie refuză să vorbească despre politică. Dintre cei care acceptă, foarte puţini fac dovada că sunt la curent cu problemele ţării.”

Pe înregistrarea video realizată de Adevărul, unul dintre cetățeni spune că “bucureștenii dorm”. Așa o fi oare? Și dacă-i așa, oare nu se poate extrapola? Avem în imn un îndemn de trezire dar punem degetul pe “snooze” la alarma asta. Și de ce? Pentru țâțe, chiloți, buci, nunți, bighidoaice violate în budă, babe tăiate cu drujba?
Parafrazând, mergem mai departe pseudo-liric:

“Unde ești, OPC doamne,

Ca punând mâna pe ei

Să-i împarți în două cete:

În smintiți și în mișei?”.

Pustnicul interconectat

O să mi se reproșeze că am puterea dată de telecomandă sau mouse la îndemână. De-acord. O am. Dar, am și puterea de a scoate din grilă un post TV sau de a da “report as spam” unei postări. Nu vreau să fiu nevoit, însă, să folosesc „arme” când pot să apelez la decența bunului simț și la curtoazia profesională a celor care ar trebui să-și respecte job-ul care, mai presus de o chestiune tehnică, are o menire mai elevată, mai puternică, mai înaltă – una de respect al publicului.

Ar trebui să mă duc la frizer și el să-mi ciumpăvească freza după cum i se scoală lui cheful? Ar trebui să plătesc o reparație inutilă la mașină când eu m-am dus la service pentru un schimb de ulei? Ar trebui să mănânc ce vrea bucătarul restaurantului și nu ce am eu chef să îmi aleg din meniu?

Ce te faci însă, când în meniu ai numai ciumpăveli și inutilități? Taci? Dormi? Ignori? Ți se rupe pentru că tu, oricum ai problemele tale și viața ta, care este inatacabilă de orice porcărie care ar putea să iasă din căpuțele politice?  Bravo! Felicitări băi, oiță turmistă! Taci ca mortu-n păpușoi și te holbezi ca vițelul la poarta nouă când te pălește cursul leu-euro în portofel neimaginându-ți cum dracu’ a putut să-ți crească rata atât.

De ce să iei tu atitudine în legătură cu ceva care te afectează direct? Las’ că sunt ăia acolo sus și știu ei ce fac, că altfel nu-i alegea lumea, nu? Ghici ce: Nu!
Stai ca la “v-ați ascunselea” în cotlonul tău și scoți doar foarte puțin năsucul afară atunci când vezi că n-ai bani de-un kil de roșii.
“Eu nu mă duc la vot că și-așa nu țin cont ăia de părerea mea. Tot ca ei iese” ar zice unii. Aham. Mișto atitudine. Ține-o tot așa, vito! Pentru că asta ești: un animal legat cu funie în staul cu păpică la botic și caca la curuleț. Și-aștepți să vină din cosmos vreun miracol.

Tânăr și prea liniștit

Da, mă! Mă iau de tine, „tu-ți morții tei!” Cum faci frate? Ce pastille iei? Ce pușca mea fumezi? Pe ce puii mei de planetă participi la Survivor? Am senzația că ești mort dinainte de a fi făcut ceva în viața asta. Care pana mea sunt preocupările tale, dacă nu viitorul propriei existențe? Cum să fii, frățică, atât de ignorant? Cum? Mă doare neuronu când te văd că te doare în bulă de tot și toate. Îmi vine să te iau de urechi și să te duc la mă-ta să-ți bage mințile în cap bătându-te cu urzici la curu’ gol.

Scoate dracu’ iarba dintre dinți, acu’ din venă, ochiu’ din display și aruncă o privire în jur! Îți place? Nu! Păi și? Cum adică, mă? Cum, “nu e problema mea, frate”? Ba e a ta, idiotule! Babele alea care votează acum, mâine crapă! Tu rămâi cu efectele deciziei lor. Tu ești ăla care o să plătească 3 sferturi din salariu pentru porcăriile care se decid acum când pe tine te doare la bașcheți. Deschide-ți ochii și fă ceva. Informează-te. Ignoră gălețile de rahat care inevitabil ți se bălăngane deasupra și fii viu!

Cam așa aș scrie eu un editorial într-o publicație cu milioane de cititori. Dar cum (încă) nu lucrez acolo, “of”-ul îl arunc în cuvinte aici.

(Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare.)

 Autor: Bogdan Voșloban

Anunțuri

Un comentariu

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s