Ignoră-ți aproapele ca pe tine însuți

În vreme ce planeta pare să se pregătească pentru un foarte curând posibil război mondial, poporul său e bine-mersi la meciu’ lu’ Steaua.
În timp ce China trimite o sondă pe lună, România arată ca un parculeț de joacă unde “giucălica” în mod evident exagerat intitulată “stat” pare să fie o bășică dezumflată iar cei care ar trebui să găsească soluțiile lipsesc din echipă.

Ploile torențiale „fac prăpăd”, “bolizii” se înfig cu sete în decor sau personajele episodice, hoții sunt în continuare capabili să se facă “nevăzuți” iar incendiile desigur că nu pot să existe dacă nu “mistuie”.  Dincolo de lemnoasele expresii ale multora dintre cei care tocesc fesele bătătorind buricele degetelor pe tastaturi există și ceva de interes public.

ignora-ti aproapele

În Gândul găsești și restul textului din care am extras eu acest fragment:

Flotele ruseşti din Mediterana şi Marea Neagră au fost puse în stare de alertă. Trupe importante sunt desfăşurate în centrul şi sudul Rusiei. De cealaltă parte, comandaţii militari britanici, francezi, turci, italieni, canadieni, saudiţi şi qatarezi s-au reunit duminică, în Iordania, la cartierul general al forţelor aliate, sub comanda generalului  Martin E. Dempsey, şeful Statului Major Interarme al Statelor Unite. Distrugătoare americane cu rachete Tomahawk au ajuns în Mediterana.

Dacă preşedintele Obama va decide, totuşi, să intervină, o va face (n-ar fi prima oară) fără mandatul Consiliului de Securitate al ONU (unde Rusia şi China au drept de veto). Va intra într-un război global, ale cărui etape sunt greu de anticipat. Şi (n-ar fi prima oară) s-ar situa, vrând-nevrând, inclusiv de partea jihadiştilor sunniţi, care luptă împotriva şiiţilor allawiţi fideli lui Bashar Al-Assad.

Pe scurt:

La o plesnitură de rachetă vecinu’, împăratul Roșu, pare să fi trecut demult de cafeaua de trezire. E re-sculat mai ales că-i cu ochi de drac toată treaba. Unde-s mulți morți, pardona-mi-ați cinismul, sunt multe arme. Care se vând. Cui trebuie și, mai ales cui nu. Sau… cel puțin așa ar putea să pară. Nicholas Cage face un rol interesant pe subiectul acesta în “Lord of War”. Cu alte cuvinte, parafrazez celebrul “dacă n-ar fi, nu s-ar povesti” și probabil că nici filme nu s-ar face pe subiecte atât de asemănătoare realității.

Revenind la subiect…

Prea am divagat de la ideea prezentă în titlu. Așa că revin. De 3 ani în Siria mor oameni. Nu puțini. Nu le știu exact numărul dar bănuiesc că e ceva de ordinul sutelor de mii. Cel puțin. Recent în presă a apărut ideea că Bashar al-Asaad ar fi folosit arme chimice împotriva civililor. Părerile sunt împărțite și nu intenționez să merg în direcția asta. America cu al ei Obama pare să vrea să-și vâre coada și-n povestea siriană. Tom și Jerry ai noștri se fugăresc în același episod care pare să nu se mai termine. Iar noi… tu, eu, vecinu’ de la 3, ne uităm la meciu’ cu Steaua și ne doare-n 3 litere de orice altceva.

Drept final îți adresez, desigur retoric, o întrebare, la al cărei răspuns mi-ar plăcea să te gândești când ești singur: Nu-ți poți iubi aproapele ca pe tine însuți din motive… obiective. De-acord. Poți însă să te ignori chiar pe tine însuți așa cum îți ignori aproapele? Să te mai întreb și de motive? Nu.

Autor: Bogdan Voșloban

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s