Oamenii invizibili

oamenii invizibiliRecent am început un capitol care-mi place. Un job pe care îl întâlnesc pentru prima dată. Cam la fel ca și restul experiențelor pe care le-am trăit până acum. Ironia face ca mereu să încep diverse lucruri. Mi-ar plăcea ca experiența asta să continue și să învăț cât mai mult din ea. Îmi place să învăț. Sunt genul de om căruia îi place să investească în sine experiențe. Să învețe mereu. Să fie provocat. Să aibă parte de ceva nou. Ei bine, iată că se întâmplă și-acum.

Pentru prima dată am devenit producător al unei emisiuni transmise în direct. Pentru un începător e un adevărat haos. O mulțime de detalii care trebuie puse la punct. Crize care trebuie administrate. Stres la un nivel exacerbat datorită lipsei experienței și dorinței de “a face bine”.

Mă întorc la titlu. Cine sunt acei oameni invizibili? Sunt cei care nu se văd. Sunt oamenii care lucrează în spatele camerelor de filmat. Sunt cei care se confruntă cu problemele care inevitabil apar. Sunt aceia care trebuie să facă totul “ca la carte”.

Nu știu câți știu ce presupune o emisiune în direct. Câte telefoane,hârtii, discuții, idei, probleme, soluții, variabile implică o astfel de situație. Mie mi-a fost greu. Dar am încercat să țin pasul. Și, chiar și cu greșelile datorate lipsei de experiență am făcut tot ce mi-a stat în putință și încă vreo 20% în plus ca lucrurile să iasă bine.

Concluzia nu există. E bine dacă e bine. Sună aiurea, nu? Dacă nu e bine, însă, cineva te va ajuta să înțelegi ce nu a fost în regulă. Important e produsul. Ceea ce se vede “pe sticlă”. Și este. Pentru cele 2 ore de “direct”se lucrează mult. De la idei, la concept, la variante și propuneri până la rezolvări și lucruri “bătute în cuie” este o zvârcoleală constantă.

Revin din nou la titlu cu un banal “mulțumesc”. Da. Le sunt recunoscător tuturor celor care au pus umărul la treabă, timpul, energia, experiența și dedicarea pentru realizarea acestui proiect. E multă lume în spatele camerelor. Nu numai cameramanii. Mașiniști, șoferi, regizor, grafician, sunetist, oamenii cu luminile, artiștii, șefii, și eu, producătorul, suntem cu toții implicați în fiecare ediție. De fiecare depinde câte ceva pentru ca pe ecran să apară ceea ce trebuie. Nu am menționat prezentatorii și invitații pentru că am vrut să-i păstrez la urmă. Și-asta datorită faptului că ei sunt, cum zice textul religios, “cei dintâi”. Da. Ei sunt prima linie a frontului. Toată munca celor din spate e o greutate imensă care se așează nemilos pe umerii lor. Ei sunt, în final cei care fac emisiunea. Cu ajutorul tuturor oamenilor din “culise”. Ei sunt “fețele”. Iar să ai imensitatea asta pe umeri nu-i lucru ușor. Și încă ceva. Ei nu muncesc doar în alea 2 ore cât sunt pe ecran. Ci și cu mult înainte. Dar asta o știm doar eu, ei și, mai nou, tu.

Așadar, a început un nou capitol. Unul cu o emisiune de divertisment. O experiență nouă din care vreau să învăț cât mai mult, mai repede, mai eficient. Dincolo, însă, de ce-mi doresc eu există ceva care a determinat apariția textului ăsta. O stare de recunoștință. Chiar dacă nu-i astăzi Thanksgiving Day.

Mulțumesc vouă, oamenilor invizibili care faceți ca cei vizibili să-și poată face treaba. Mulțumesc tuturor. Ăstora de nu apăreți în pozele de pe facebook. Și ăstora de vă puneți energia și imaginația la bătaie pentru a face fiecare ediție una buna. Tuturor. Fiecăruia.

Autor: Bogdan Voșloban

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s