Pentru Facebook, cu dragoste

Ai ajuns la birou printre primii, dacă nu chiar primul. Asta faci de fiecare dată, te caracterizează, te defineşte la fel cum e definit Năstase de mătuşa Tamara sau Băsescu de apa plată. Te salută portarul cu respect, aşa cum numai un om zelos poate fi salutat. Te grăbeşti spre biroul tău pentru a rezolva acel  ceva care ți-a rămas în cap ca un cui, acel ceva de la care nu te-a putut distrage nici primul cuvânt spus de fi-tu, nici telefonul emoţionant primit de la mama nevestii, pe care o apreciezi  că nu e ca toate soacrele, ea v-a făcut casă, vă dă bani pentru copil şi nu se implică în deciziile legate de banii ei. Aprinzi calculatorul, deschizi internetul, contul… și slavă cerului că nu ţi-au dat ăştia foc  la fermă  cât ai fost offline! Câte notificări? Trei? Păi şi poza photoshopată nu a strâns decât două like-uri?? Poate trebuia să îţi înegreşti  mai mult părul… sau să îţi faci braţele un pic mai lungi… Nu, nu… Ai arăta ca un urangutan cu pătrăţele… poza e pusă doar de şapte ore… mai e timp… mai e timp…

Îţi reiei lista de prieteni să vezi care, ce a  mai postat, să vezi ce vorbe de duh sunt la modă astăzi, ce autori, să ştii ce ştiri preiei ( că deh, trebuie să arăţi că eşti interesat atît de pictură cât şi de fizică moleculară, că eşti expert în relaţii internaţionale şi canotaj, cu ample cunoştinţe în speologie).

Apoi urmează salutul de dimineaţă. Scoţi tacticos bileţelul din buzunar în care ai notat un  citat din Octavian Paler pe care l-ai googălit azi-noapte în timp ce nevastă-ta adormea copilul. Tu nu eşti pasionat de Paler, ştii că a murit de bătrâneţe şi că era obsedat de ţânţari sau de fluturi… mă rog… tot aia… lucru auzit în metrou de la nişte puşti care se dădeau deştepţi.  Fotografiile tale de profil sunt toate vechi de cel puţin cinci ani, de când erai tânăr şi arătai şi tu bine… Acum că au trecut anii, te-ai însurat… în loc de abdomen ai burtă şi freza ţi-o faci cu briciul de două ori pe lună, pentru că părul tău a fost mâncat pe rând de nuntă, copil, rate, ani…

Cauţi apoi o melodie care să arate vasta ta cultură muzicală; ceva nici foarte clasic nici bumtzi-bumtzi de acum… te opreşti la U2 care sunt pentru tine  pantofii negri ce se potrivesc la orice. Nu contează că tu asculți în duş la maximum melodiile populare ale Andrei sau pe Jean de la Craiova. Facebook-ul deţine un „tu” îmbunătăţit, inteligent, cu umor, oricând gata să ajute vecinii de pe Farmville, chiar dacă pe vecinii tăi din bloc îi urăşti şi îi pârăşti de câte ori ai ocazia, la administrator. Facebook-ul deţine un „tu” îmbunătăţit, cu zâmbetul pe buze, curtenitor, chiar dacă nevastă-ta nu a mai auzit un compliment de la tine de la botezul copilului, când erai beat turtă şi strigai să te audă tot oraşul : „Făă… eşti frumoasă!!”

Facebook-ul te are pe tine versiunea updatată, de care versiunea ta standard este mândră şi o cultivă,  venind primul la servici pentru a-şi actualiza statusurile.

Autor: Gabriela Tomescu

– Acest articol este un guest post –

Anunțuri

Un comentariu

  1. N-am Facebook. Şi nici această frumoasă pledoarie ( 😈 ) nu m-a convins să-mi fac. În schimb cred c-am să-mi caut şi eu guest-posteri atât de inspiraţi şi savuroşi cum e Gabriela.

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s