Revista_Anti_Presei 15 iunie 2014 Lichide. Senzuale.

De departe unul dintre cele mai tari subiecte din această ediţie este primul. Şi asta datorită poveştii şi nu a naratorului aşa cum ne-am obişnuit. Categoriile de azi sunt şi ele pe măsura subiectelor: Lichide; senzuale.

Totuşi, înainte de a intra în categorii vă prezentăm o povestioară absolut delicioasă. Mihai Eminescu, mortul nostru celebru într-ale datului cu pana-n coală fu omagiat de nişte enoriaşi cu oleacă de prea mult zel. Aşa că pentru a-şi manifesta aprecierea faţă de alţi enoriaşi prezenţi la eveniment, făcură… diplome. Da, dragii moşului. Diplome de pomană! Literalmente! Subiectul cu pricina e titrat astfel în Gândul: „Slujbă la Bellu, la mormântul lui Mihai Eminescu. Cei prezenţi au primit „Diplomă de participare” la pomană”.

Diploma de participare la pomanaAflăm din articol că Federaţia Naţională a Revoluţionarilor din România a emis prin biroul său executiv aceste foi A4 printate color.  Participanţii la slujba parastasului de la mormântul luceafărului poeziei naţionale se procopseau cu astfel de fiţuici.

Iniţiativa este lăudabilă pe de-o parte, dar ar putea să facă nişte curci să hohotească. Totuşi, aşa cum federaţia cu pricina a vrut să-şi exprime aprecierea faţă de cei prezenţi pentru „participare” zic că n-ar strica să se facă şi premii cu locurile 3, 2 şi unu, cel din urmă cu coroniţă. De garoafe. Două sau un multiplu cu soţ. Până la urmă n-ar strica nici nişte trofee pentru iubitorii „Scrisorilor” sau „Glossei”.

Versurile de pomană ar putea suna ceva de genul: „Mai am un singur dor în liniştea serii, să premiez cu spor toţi cetăţenii”… Sau mai bine nu. Oricum o fi, Revoluţionarii dau dovadă de spirit revoluţionar încă o dată (deşi poate nu ar fi fost cazul?) şi revoluţionează pomenile.

Poate când îi vom comemora pe alţi mari eroi populari ai neamului se vor găsi unii care să dea premii ceva mai consistente de-o foaie colorată. Poate o tabletă sau poate ultimul „Aifon”.

Desigur, mă-ntreb retoric dacă nu cumva la pomana porcului aceşti bravi oameni de ispravă n-or avea vreo medalie de agăţat de mameloanele pofticioase ale mesenilor.

 

Gata. Destulă introducere. Trecem la subiectele promise. Începem cu categoria…

Lichide

De la Realitatea vine primul şi cel mai umed subiect: „Dezvăluire ŞOCANTĂ despre pericolul apei sfinţite”. Dezvăluirea însă, oricât de şocantă ar putea părea pentru unii, este destul de … previzibilă. Apă de căcat. Bine, nu la propriu. Nişte cercetători din Viena (ce bine că nu-s britanici!) testară apa cu pricina şi, ghici ciupercă, e plină de mizerii, domne! Ete nah! Şi ce? Icoanele doar nu or fi mai neprihănite. Pardon: nepătate. Oricât de sfinte şi stropite cu extract de Ocimum basilicum diluat în apă.

Apa sfinţită e o păcătoasă. Sau dacă doriţi, plină de impurităţi. De la E. coli la urme de fecale şi alte bacterii care mai de care mai cu moţ. De data asta subiectul îşi merită medalia. Articolul e doar invadator în curtea Realităţii, el fiind băştinos cică-se pe BZI. Concluzia ar fi simplă. Decât să te apere Sfântul Duh de boli, mai bine fierbi apa sfinţită înainte de a o îndoi cu busuiocul sau cu ţuica. După gust.

Şi, ca să închei cu o poantă veche întâlnită de mine recent: “How do they make Holy water? They boil the Hell out of it.”

 

 

Venea o moară pe Siret. Subiectul este ”Venea”, predicatul este “o moară”? Nu. Venea o “ţavă” cu viitura. La începutul lunii iunie Rusia a avut parte de precipitaţii. S-a umflat vadu, şi-a venit cu rachetuţa la vale. Bine, ca să fim oneşti până la capăt e vorba cică de-un rezervor gol. Al unei rachete. Vechi. Inofensiv. În ciuda paşnicului obiect plutitor în viituri ruseşti titlurile noastre au făcut un caz de ziceai că a picat nu ceru’ ci toate Soyuzele, Apollo-urile cu Staţia Spaţială Internaţională în frunte fix în mijlocul buricului târgului. Ia de citeşte titlu, cică de ştire. „O bucată de RACHETĂ, adusă de inundaţii într-un sat din Rusia, spre şocul localnicilor”. Bănuiesc că e evident că localnicii n-au fost măsuraţi cu „şoco-metrul” prietenilor noştri de la Realitatea. În ciuda şocului plebeilor,  din articol reiese că e o practică destul de întâlnită pe la ei să se folosească astfel de obiecte pentru diverse întrebuinţări casnice. De-abia aştept să văd când vom folosi telescopul Hubble pentru crescutul lobodei dar şi acceleratorul de particule pentru măsurarea coliziunii dintre bere şi papilele gustative. Să vezi atunci şoc şi groază.

De la impurităţile acvatice de dimensiunea unei rachete mergem mai departe la următoarea categorie:

 

Senzuale

 

Tehnici pentru un sărut de megasenzaţie” vine de la de la Realitatea. Dacă mai băgau şi-un „esenţiale” mă aşteptam la un Bear Grills de România care pupă în condiţii extreme diverse chestii. Până acum recunosc cu deştuţu’ pe buzişoară că n-am pupat şi nici n-am fost pupat la stilul “megasenzaţional”. Nici răposatul OTV n-avea decât senzațional pe “meganimicul” prezentat 6 ore în direct. Deci, poate ar trebui să le dea cineva o coroniţă (da, de-aia din garoafe din primul subiect) celor de la Realitatea pentru alegerea acestui titlu.

Odată clicăit, titlul te duce într-un articol preluat de pe “sfatulparintilor” (da, fără diacritice). Luăm aşadar punct cu punct sfaturile pe care mai bine nu le-am citi, atât de “la mintea cocoşului” sunt. Cine ştie, poate că target-ul articolului cu pricina e orientat către ciutanii de 14 ani care acum descoperă că limba străină poate fi o plăcere nu numai la nivel conversaţional.

Aşadar, dacă vrei un țoc:

1 „E bine să ai buzele moi şi îngrijite”. Chiar mai e nevoie de comentariu? Imaginează-ţi nişte buze tari şi neîngrijite. După care imaginează-ţi că trebe să le pupi. Ce faci? Le mai pupi? Nu? Şi ce te faci în cazul în care, poate, cineva are vreun fetiş cu buze tari? Buzele sale sigur n-or să fie două petale.

2. „Menține-ți respirația proaspătă”. E, nah! Nu cumva și “rece ca gheața ce durează”? Cică să nu papi ceapă sau usturoi că-ți pute bușonul minim 24 de ore. Nu te mai pupă nici vampirii (ca să nu zic “dracu’”).

3. “Împrospătează-ți mereu respirația”. Preferabil (după spusele lor ar fi să) consumați mereu lămâie, frunze de pătrunjel, sau frunze de mentă… Ca să faci mirosul să dispară. Deci nici la numărul 3 nu te-nvață cum stă treaba cu pupătoarea. Îți zice doar să nu ai dihorul agățat de omuleț. Menta aia oare trebuie frecată înainte? Nu zice.

4. “Mergi la dentist în mod regulat”. Desigur nu ca să te învețe să mozolești megasenzațional ci tot pentru că ai o limbă care duhnește mai rău decât purtatele șosete uitate ale unui fotbalist după tot cantonamentul. Deși aia cu “În mod regulat” bate pe undeva. Și nu, nu e impresar.

Ai învățat să pupi? Nu? Nu-i bai. Inevitabil viața o să-ți dea contextele în care o să pupi nu numai în bot ci și-n alte 3 litere.

 

De la cavitatea bucală facem un ocoliș pe la înotătoarea dorsală. Căci despre fese e vorba. Și nu ale oricui. Ci ale braziliencelor. Articolul este unul preluat de pe “curademiere” care se vrea a fi “revistă online de bun gust”. O fi. Nu știm. Dar să dăm curei cururile. Sau cum era? A, da! Cezarului. În fine. Din articol aflăm secretul Adrianei Lima și “Secretul feselor Alessandrei Ambrosio”. Și nu numai. Cert e că asta se vrea a fi o știre. Sau ceva…

Povestea asta fesieră mi-aduce aminte de-o dumă mai veche. Vine cam așa: O femeie se pregătește să iasă la o întâlnire. Stă o oră în baie, încă o oră în baie pentru machiaj și coafură. Își face unghiile în vreo 20 de minute că-s cu model și trebuie să le șteargă că nu-i place cum a ieșit fluturașu’ pe unghiuța mică. Stă încă vreo 30 de minute goală cu mâinile-n șold în fața dulapului nehotărâtă cu ce să se îmbrace. În sfârșit alege o combinație care crede ea că o avantajează. Își pune ținuta. O schimbă. De minim 3 ori. În cele din urmă după ce-și dă seama că deja e cu vreo ora în întârziere aruncă pe ea o rochiță semitransparentă și decoltată, pune niște papucei drăguți sau săndăluțe. Mai aruncă vreo 5-10 minute ochii prin oglinzi schimbând cerceii. Uită telefonul după ce a ajuns în stația de autobuz, se întoarce și și-l ia. Trimite un sms scurt: “Scuze de întârziere. A apărut ceva neprevăzut. Ajung în 5 minute.” Și ajunge în jumătate de oră.

Primul gând care-i vine în cap tipului pe care-l întâlnește este: “Mda… mișto cur.”

 

Gata! Asta fu tăt. Știi că ți-a plăcut ce-ai citit dacă te-ai surprins măcar o secundă cu un zâmbet în colțul gurii. Apreciez aprecierea ta prin like-urile, subscribe-urile și comment-urile date de tine. Așa că intră pe Facebook, Twitter, sau email și exprimă-te! 🙂

Până la ediția viitoare de #revistaantipresei… cele rele să se spele… pe dinți. Cele bune… pot să mănânce și usturoi că oricum toată lumea vrea să le pupe!

 

Autor: Bogdan Voșloban

– Acest articol e un pamflet. Dacă nu-l tratezi ca atare, se tratează singur. –

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s