Ieși sau nu din cutie?

Pe 22 noiembrie, Constanţa a fost gazda TEDx. Supratema ediţiei: Out of the box. A fi în afara cutiei. Ce este însă această cutie? Ca să despicăm cutia în patru voi folosi câteva parafraze. Speakerii veniți la TEDx Constanța au adus fiecare câte cel puțin o perspectivă asupra felului în care ne administrăm cutiile fiecare dintre noi.

O concluzie prematură e aceea că indiferent de unghi, cutiile nu sunt nici rele, nici bune. Dar există. Dacă la naștere ești cântărit și ți se pune o notă, și atunci când ți se pregătește copârșeul ai nevoie de măsurători. Și-atunci ești literalmente în cutie. Dar… să nu ajungem atât de departe.

Cum nu vreau să stric surpriza celor care vor vedea prezentările pe net, o să parafrazez doar câteva idei dintre cele pe care le-am primit de la cei ce au urcat pe scenă:

“ Încă de la naștere cineva începe să te ”încutieze” – Mădălina Petrencu.

Mama când îți spune să nu pui mâna pe plita încinsă, Doamna învățătoare când îți arată cum e ”corect” să faci bastonașele, toți cei care cunosc regula jocului, și chiar și ceilalți copii când îți spun că ”pentru că ai venit ultimul (la joacă) trebuie să ”pui ochii”.  Chiar și așa, explorăm. Suntem temerari. Vârstele mici sunt vârstele marelui curaj. Bine și-oleacă de inconștiență caracteristică momentului. Chiar și așa, adulți deveniți greu reușim să trecem peste frici.
Paul Dicu, după experiența sa de alergător la Marathon des Sables (da, sunt 250 de kilometri prin deșert) spunea:

”Pe la 40 de ani am descoperit că n-am scapat de frică. Vezi o dună și zici „paștele mă-sii, și p-asta tre’ s-o urc.”  pentru că așa se întâmplă: frică și rost.”

Ca să ieși din propriul mic univers te lovești de frici. Propriile temeri te îndeamnă să rămâi în cotlonul călduț, identitar validat de memorie și speranțele planurilor făcute și/sau realizate, iar unul dintre motoarele care îți generează nevoia de a ieși din celebra zonă de confort este rostul. În căutarea sensului pierdut mulți ne pierdem însă până și dorința de a mai căuta atunci când realitatea personală devine acceptabilă.
Interesant e faptul că suntem înconjurați de mai multe straturi de cutii. Asemeni celebrei Matrioșka în centrul celei mai mici cutii (și poate celei mai intime) suntem noi. Fiecare dintre noi. Unele straturi ni le punem de bunăvoie, altele vin impuse de societate și toate converg către ceea ce suntem la un moment dat. Imaginează-ți ce s-ar întâmpla dacă brusc ai decide să îți întorci tot universul personal, ca pe-un ciorap, pe dos. Mădălina a pus și aici punctul pe un i destul de important.

”N-am să pot să ies afară din cutie ca să nu ma dea lumea afară din lume”.

Acceptarea socială, este prioritară pentru multă lume. Fii și tu normal, adaptează-te la mediu, împrietenește-te cu cei din jur, mi s-a spus la un moment dat. Ei bine, oricât de rezonabil ar suna asta, e mai degrabă o cale confortabilă de a intra într-o cutie decât de a găsi calea afară din labirint.

Am tot vorbit de cutii, dar conceptul de a ieși din ele implică schimbarea. Iar schimbarea asta are ca și scop propria evoluție necesară pentru a aduce un impact pozitiv mai puternic în jur. Ce te faci însă atunci când dincolo de speranța de a deveni un sine mai bun intervine prejudecata? Ce o să zică lumea? Ne-am întrebat cu toții la un moment dat asta. Surpriza pe care o putem avea e aceea că lumea poate fi destul de indiferentă. Și-atunci de ce să mai conteze o potențială părere care nici măcar nu prea există?
Reversul medaliei constă în aceea că ne-am dori poate ca lumea să nu fie indiferentă și preocuparea noastră față de opinia ei să fie validată tocmai de o părere venită de la ea (de la lume).
Divagație. Așa a apărut like & share & subscribe pe platformele sociale de pe net? Probabil…

” Fiți iresponsabili. Fiți ceea ce credeți că sunteți, nu numai ceea ce trebuie și ce vi se spune.” – Andrei Păunescu.

Bine, poate nu chiar atât de iresponsabili încât să prejudiciați integritatea personală și a celor din jur. Totuși e o întrebare aici. A fi acel ceva ce-ți dorești să fii implică și o doză de curaj. Acel curaj nu este absența fricii. Este a urma drumul cel mai bun, în ciuda pericolelor și-a fricii.  Când vrei o schimbare, ca să-l parafrazez din nou pe Andrei, e important să ai în minte printre alte idei și un aspect destul de simplu:

”Punctul de referință trebuie să fie față de noi, nu față de nedefinit.”

În aceeași direcție adaug încă o idee. Cu toții avem mai multe sau mai puține sechele. Trecutul nostru atât de important pentru a ne genera identificarea identitară este un loc care conține nu doar norișori roz. Problemele cu care ne-am confruntat fac parte din noi. Ne-am modelat și după chipul și asemănarea propriilor frustrări.

Și-atunci ce facem? Apelăm la o armă secretă, desigur. Speranța. Uitându-ne în jur la oamenii fericiți vedem acest mecanism comportamental foarte bine încorporat în stilul lor de viață. Optimistul are speranță.

”Trebuie să luptăm pentru finalurile fericite. Lumea se schimbă datorită celor care cred în finalurile fericite. Vă propun să lăsăm finalurile triste literaturii. Durerea noastră se va reflecta fără să vrem în gesturile pe care le facem” – Alice Năstase.

Bine, bine. Dar cum? Exprimă-te. Identitatea ta nu este doar numele din buletin. Nu e ca pe vremuri când erai doctorul Ionescu sau inginerul Popescu. Etichetele profesionale sunt bune pe de-o parte dar nu sunt tot. Tu ești tot. Caută-ți fericirea. Caută-te pe tine fericit. Găsește acel ceva ce-ți lipsește și fă pasul. Da, pasul nu pașii. Odată făcut primul pas vei fi mai aproape de propria împlinire și poate îl vei face și pe al doilea. A! și s-ar putea să te impiedici pe drum. Că deh! Vorba aia: Drumul cel mai scurt între două puncte nu-i neapărat o linie dreaptă, ci ăla pe care-l știi. Și-atunci, dacă nu știi drumul, nu te speria. Știi direcția.
Mă intorc la ideile TEDx-erilor constănțeni. Și pentru că mai devreme ziceam ceva despre probleme…

” De-aia te-ai născut – să rezolvi probleme. Problemele fac mușchi. Acolo lupți.” – Cătălin Ionescu.

Imaginează-ți cât de plictisitor ar fi să nu ai nici o problemă. Ar fi o problemă, nu-i așa? Ți-ai inventa probabil probleme doar pentru că suntem construiți genetic să fim puși în fața unui context în care trebuie să găsim soluții. Găsirea acestora implică două căi. Eșecul și împlinirea.  Dacă tot am ajuns la acest punct, subliniez și un alt fapt: De-a lungul istoriei multe dintre problemele umanității au fost rezolvate în momente de criză. Un exemplu? Ok. Știm de existența virusului Ebola de câteva zeci de ani. În ultimul an însă avansul tehnologic și cercetările medicale au dus la concentrarea eforturilor pentru găsirea unui leac. Un alt exemplu? Bine. Războiul. Indiferent de momentul în care încercăm să-l încadrăm pe cronologia existenței umane, războiul a fost un moment de manifestare a solidarității umane. Ne-a apropiat. De fapt, mai am un exemplu. Iarna când vin acele troiene peste babuțele degerate în case încălzite la un godin pricăjit, vlăjgani voluntari sapă tunele prin nămeți să scoată la lumină supraviețuitorii. La inundații apar iar voluntari.

Ce spun exemplele astea despre felul în care interacționăm cu problemele? Ce se întâmplă când reușim să le rezolvăm? De ce este schimbarea o problemă? Când ar trebui să facem schimbarea? În aceeași ordine cu întrebările, ideile următoare ar putea fi niște răspunsuri…

”Frustarea îți dă energie. Bucuria îți dă înțelepciune și înțelegere. Fiecare schimbare îți este dată ca să înveți ceva, să ajungi undeva. Trăiește în prezent.” – Cătălin Ionescu.

Poate că unii se vor întreba chiar și după atâtea rânduri care e secretul pentru a ieși din cutie.  Nu îl știu. Încerc doar să dau mai departe pe principiul ”idei care merită împărtășite” din ce am luat cu mine de la TEDx Constanța.

Așa că, în încheiere, cu mulțumiri îndreptate către organizatori, voluntari, speakeri și bucuria revederii unor oameni dragi o să mai pun cu ”liniuță de la capăt” câteva dintre ideile care merită împărtășite. Cu speranța că fiecare dintre noi ne vom găsi curajul, puterea și dorința de a ne ajusta propriile cutii, vă mulțumesc tutuor că ați citit acest articol. A! și încă ceva. Vă mulțumesc și celor care pe lângă citit îl împărtășiți cunoscuților voștri.

”Fă ceea ce-ți place. Fă-o zi de zi până devii mai bun. După care fă-o mai bine.” – Diana Slav.

”Totul e posibil dar nimic nu e așa cum pare a fi. Încearcă să produci schimbarea în mic.
Acolo, la nivelul tău. Ingredientul secret e pasiunea.” – Beatrice Popa.

”Cred cu tărie că ceea ce fac eu merită și e de ajuns. Asta e ”out of the box”.
Să-ți pui sufletul pe tavă. Și mai ales cu tine.” – Diana Giubernea.

”Primul ingredient pentru a ieși din cutie este șansa.
Puterea de a pune în practică un vis și munca sunt celelalte.” – Ștefan Gogotă.

 

Rita Pierson 

:
Un chiar final gând este cel pe care l-am împărtășit și pe pagina de facebook TEDxConstanța:”Imaginația. Puterea de a crea din nimic ceva. De-a lungul și latul existenței gândirii, constanta care a condiționat autodepășirea și dezvoltarea a fost imaginația. Presupusele miracole ale științei despicate ca firul în patru sunt la bază doar un pas în lateral. Unul mental.Gândirea outside of the box implică asumarea greșelilor și învățarea din acestea. A încerca de 1000 de ori să rezolvi aceeași problemă și a găsi 1000 de rezultate care nu o rezolvă nu e o eșuare atât timp cât rezultatul 1001 este cel care rezolvă problema.
Intervine o nouă constantă. Timpul. Ecuația s-ar scrie simplu: I x T=D. Unde T e timpul necesar Imaginației (I) să găseasca soluții alternative necesare Dezvoltării (D). Așa că, dacă sunteți în căutarea timpului pierdut, poate ar trebui să încercați o gândire scoasă din cutia plină cu idei fixe, ochelari de cal, constrângeri ale universului personal și prejudecăț
i și să vedeți cum dezvoltarea personală capată o nouă și pozitivă valență. A gândi outside of the box implică generarea dorinței de dezvoltare căreia să-i acorzi timp folosind un instrument pe care cu toții îl avem: imaginația.

Autor: Bogdan Voșloban

Anunțuri

2 comentarii

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s